Extracția dentară
Extracția dentară este o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează un dinte din suportul său osos deoarece au fost epuizate mijloacele terapeutice conservatoare sau acesta a determinat procese patologice loco-regionale sau generale.
Odontectomia molarului de minte
Molarii de minte pot provoca procese inflamatorii sau apariția chisturilor, traume ale cavității bucale sau pot contribui la formarea malocluziilor.
Extracția acestor dinți este indicată când pacienții se adresează la medicul stomatolog cu dureri puternice. Dacă medicul consideră că recuperarea dintelui nu este posibilă, atunci intervenția chirurgicală pentru extragere este o procedură obligatorie.
Rezecția apicală (hemisecția/amputația radiculară)
Este o manoperă chirurgicală care are ca scop îndepărtarea completă a țesutului patologic periapical împreună cu un fragment din apexul dintelui afectat. Scopul rezecției apicale este realizarea unei obturații de canal corect pe cale directă sau retrogradă. Îndepărtarea în totalitate a porțiunii de apex ce nu a putut fi obturată corect prin metodele actuale împreună cu țesutul patologic periapical.
Chistectomia
Un chist are forma unui săculeț, iar în interior este plin cu lichid. Se formează cel mai adesea la vârful rădăcinii moarte a unui dinte. Chisturile se mai pot forma și în jurul coroanelor (și rădăcinilor) dinților incluși din cauza unei infecții sau a unei traume. Există și situații rare în care chistul poate fi determinat de o afecțiune genetică (de exemplu sindromul Gorlin).
De multe ori, chisturile dentare sunt descoperite în urma unei radiografii dentare, pentru că pacienții nici nu știu că aveau o asemenea formațiune în cavitatea bucală. Acest lucru se întâmplă deoarece chisturile dentare sunt asimptomatice. Ele încep să devină problematice atunci când se infectează, ducând la apariția durerii, a umflăturii sau înroșirea gingiei.
Chistul mucos al buzei (mucocelul)
Este o formațiune chistică benignă localizată pe peretele interior al buzei care se formează adesea din cauza lezării (traumatizării) canalului glandei salivare prin mușcarea buzei sau în urma unui accident. Apare mai frecvent la persoanele care poartă aparat dentar. Dacă nu dispar de la sine după un interval de până la 6 săptămâni trebuie excizate prin metoda chirurgicală pentru a nu genera alte complicații și a scăpa de discomfortul generat de prezența lor.
Tratamentul constă în excizarea chistului printr-o incizie superficială sub anestezie locală. După excizare se face o sutură cu fire neresorbabile care se scot după 7 zile.